- încãrcãtór
- I.(persoanã) s. m., pl. încãrcãtóriII.(aparat, dispozitiv) s. n., pl. încãrcãtoáre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
încãrcãtór
Look at other dictionaries:
încărcător — ÎNCĂRCĂTÓR, (1) încărcători, s.m., (2, 3) încărcătoare, s.n. 1. s.m. Persoană care încarcă un recipient, un cuptor etc., care alimentează cu combustibil o maşină cu aburi etc. 2. s.n. Aparat, dispozitiv, maşină cu care se încarcă un vehicul, un… … Dicționar Român
autoîncărcător — AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s.n. Vehicul care încarcă automat o marfă, un obiect. [Pr: a u ] – Auto1 + încărcător. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 autoîncărcătór s. n. (sil. a u ), pl. autoîncărcătoáre Trimis de siveco,… … Dicționar Român
încărca — ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce… … Dicționar Român
Погрузчик — самоходный подъёмно транспортный механизм, предназначенный для погрузки, разгрузки и штабелирования грузов. Источник: Словарь архитектурно строительных терминов самоходная машина периодического или непрерывного действия для погрузки, выгрузки и… … Строительный словарь
browning — BROWNING, browninguri, s.n. Revolver cu încărcător automat. [pr.: bráuning] – cuv. engl. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BROWNING [pr.: bráuning] browninguri n. Revolver automat cu încărcătorul în mâner. /cuv … Dicționar Român
descărcător — DESCĂRCĂTÓR, OÁRE, descărcători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care descarcă, care provoacă descărcarea; (despre acte) care eliberează de răspundere; justificativ. 2. s.n. Dispozitiv pentru descărcarea benzii de cauciuc a unui transport în diferite… … Dicționar Român
elevator — ELEVÁTOR1, elevatoare, s.n. 1. Instalaţie care serveşte la transportarea materialelor (grele) pe direcţie verticală sau aproape verticală şi pe distanţe relativ mici. 2. Unealtă cu care se prind şi se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc … Dicționar Român
lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… … Dicționar Român
